Întrucât albinele prezintă un dimorfism sexual pronunțat, lucrările taxonomice propun, de obicei, două chei de determinare separate: una pentru femele și alta pentru masculi (Falk și Lewington 2015). Prin urmare, primul pas în identificarea albinelor constă în recunoașterea sexului exemplarului studiat (vezi caracterele prezentate în Tabelul 1).

Această etapă este relativ ușor de parcurs, deoarece dimorfismul sexual este, în general, bine conturat la albine (Fig. I). Pentru determinarea sexului se au în vedere următoarele caractere: numărul articolelor antenale; numărul segmentelor metasomei; prezența unor structuri specializate pentru colectarea polenului, cum ar fi corbicula (coșulețul de polen vizibil pe picioarele posterioare la albinele melifere și bondari) sau scopa (o structură specializată alcătuită din peri deși, adaptați pentru reținerea și transportul polenului de către femele la cuib). În funcție de grupul de albine, aceste structuri pot fi localizate pe picioarele posterioare, pe propodeu și/sau pe partea ventrală a metasomei.

În teren, observarea comportamentului albinelor poate furniza indicii suplimentare pentru stabilirea sexului individului. Comportamentul de colectare a polenului este specific femelelor. Zborul de patrulare în jurul intrărilor în cuiburi (fără a pătrunde în cuib) sau zborul teritorial în apropierea florilor (fără opriri frecvente pe flori) sunt trăsături comportamentale caracteristice masculilor. În plus, femelele sunt, de regulă, mai mari și mai intens colorate decât masculii, deși în unele grupuri, cum ar fi Anthidiini, situația este adesea inversă.

Figura I. Dimorfismul sexual la albine (structuri caracteristice femelei, stânga; structuri caracteristice masculului, dreapta). A–B, antenă; C–D, picior posterior; E–F, acul și organul copulator.

©  Bogdan Tomozii